Este solitaire bun pentru creier? Ce spun studiile

Ultimele noastre două articole au fost despre cifre: cât de des câștigă oamenii și câte împărțiri se pot câștiga, de fapt. Acesta e despre oamenii care joacă. Multe site-uri spun că solitaire „întărește memoria” sau „previne demența”. Rareori spun de unde vine asta. Ne-am dus direct la studii.

Răspunsul scurt

Vârstnicii care joacă des cărți, jocuri de societate și rezolvă jocuri de logică tind să-și păstreze memoria și gândirea ceva mai bine decât cei care nu o fac. Legătura aceasta a fost găsită iar și iar. Ce n-a arătat nimeni este că jocurile sunt cauza. O partidă de solitaire e un obicei bun, nu un medicament.

Jocurile de cărți și creierul care îmbătrânește

Cel mai cunoscut studiu vine din Scoția. În 1947, aproape toți copiii scoțieni născuți în 1936 au dat la școală același test de inteligență, la 11 ani. Zeci de ani mai târziu, cercetători din Edinburgh au regăsit 1.091 dintre ei, Lothian Birth Cohort 1936, și le-au testat memoria și gândirea la 70, 73, 76 și 79 de ani. I-au întrebat și cât de des joacă jocuri „precum cărți, șah, bingo sau cuvinte încrucișate”.

Cei care jucau mai mult gândeau puțin mai bine la 70 de ani, chiar și față de alții care avuseseră același scor la 11 ani. Iar de la 70 la 79 de ani, declinul lor a fost puțin mai mic (Altschul și Deary, 2019). Diferența a fost mică: aproximativ un punct pe o scară asemănătoare IQ-ului, în acești nouă ani. Cea mai mare diferență a apărut la memorie, deși acest rezultat a fost mai puțin stabil când cercetătorii l-au verificat în alte moduri.

Ce nu poate dovedi: este un studiu observațional. Nimeni nu a fost rugat să joace mai mult. Cercetătorii au ținut cont de multe lucruri, precum inteligența din copilărie, educația, sănătatea și clasa socială, dar scriu chiar ei că, fără un experiment, „nu se pot deduce efecte cauzale”. Reține și că jocurile de cărți au fost numărate împreună cu șahul, bingo și cuvintele încrucișate.

La New York, o echipă de la Albert Einstein College of Medicine a urmărit 469 de persoane de peste 75 de ani care nu aveau demență (Verghese și colaboratorii, 2003). În aproximativ 5 ani, 124 dintre ele au făcut demență. Cititul, jocurile de societate, cântatul la un instrument și dansul au fost toate asociate cu un risc mai mic. Cercetătorii au dat fiecăruia un scor: un punct pentru fiecare zi din săptămână dedicată unui hobby care pune mintea la treabă, precum cititul sau un joc de societate. Fiecare punct în plus a fost asociat cu un risc de demență mai mic cu aproximativ 7%.

Ce nu poate dovedi: demența începe cu ani înainte ca cineva s-o observe și îi poate face pe oameni să renunțe devreme la hobby-uri. Cercetătorii au încercat să excludă asta lăsând deoparte persoanele care poate aveau deja semne timpurii, iar legătura s-a menținut. Totuși, și-au încheiat articolul cerând studii controlate, ca să afle dacă activitățile chiar protejează.

În Regatul Unit, studiul PROTECT le cere persoanelor de peste 50 de ani să facă online teste de memorie și gândire. Cercetători de la University of Exeter au analizat 19.078 dintre ele, între 50 și 93 de ani, și le-au întrebat cât de des rezolvă jocuri cu cifre precum sudoku (Brooker și colaboratorii, 2019). Cu cât le rezolvau mai des, cu atât aveau rezultate mai bune, la toate cele 14 teste folosite. Un studiu-pereche al aceleiași echipe, despre jocurile cu cuvinte, a găsit același lucru.

Ce nu poate dovedi: testele au fost date o singură dată, deci nu putem ști ce a fost mai întâi. Poate jocurile de logică țin mintea ageră, sau poate minților agere pur și simplu le plac mai mult. În plus, voluntarii s-au înscris singuri online într-un studiu despre creier, deci nu sunt un grup tipic. Autorii spun că e nevoie de mai multe cercetări înainte ca aceste jocuri să poată fi numite o intervenție. Și erau jocuri cu cifre, nu jocuri de cărți.

De ce „legat de” nu e același lucru cu „cauzat de”

Toate cele trei studii de mai sus găsesc același lucru: cei care își folosesc mintea de plăcere tind să rămână mai ageri. Asta se poate întâmpla în mai multe feluri. Jocurile ar putea ajuta. Sau oamenii mai sănătoși, mai educați ori mai puțin singuri ar putea și să joace mai mult, și să îmbătrânească mai bine. Sau primele schimbări din creier, încă neobservate, ar putea face jocurile mai puțin plăcute, așa că oamenii renunță. Studiile bune încearcă să țină cont de toate acestea, și acestea au făcut-o, dar doar un experiment poate tranșa întrebarea. De aceea vei găsi cuvintele „asociat cu” în fiecare dintre ele.

Dar jocurile de antrenament pentru creier?

Pentru un fel de jocuri există experimente: aplicațiile de antrenament pentru creier, create ca să te facă mai inteligent. În 2016, șapte psihologi au trecut prin toate studiile pe care principalele companii din domeniu le dădeau drept dovadă (Simons și colaboratorii, 2016). Au găsit multe dovezi că oamenii devin mai buni la jocurile pe care le exersează, mai puține dovezi că devin mai buni la sarcini asemănătoare și puține dovezi că antrenamentul ajută la alte sarcini sau în viața de zi cu zi. Multe dintre studii aveau și defecte serioase.

Solitaire nu a fost vândut niciodată ca antrenament pentru creier, și e mai bine așa. Dacă joci des, vei deveni mai bun la solitaire: vei vedea mutările mai repede și vei intra în mai puține fundături. Dacă asta te ajută să-ți amintești unde ți-ai lăsat cheile e altă întrebare, iar nimeni n-a arătat că te ajută.

O pauză scurtă care funcționează

Pentru ceva mai modest există dovezi mai bune. O analiză a 22 de studii cu 2.335 de persoane a cercetat „micropauzele” de zece minute sau mai puțin (Albulescu și colaboratorii, 2022). Oamenii se întorceau din ele cu ceva mai multă energie și ceva mai puțină oboseală. Munca de după pauză nu a fost clar mai bună, cu excepția sarcinilor simple, iar pauzele mai lungi au ajutat mai mult.

O partidă de solitaire se potrivește bine într-o pauză scurtă. Pe Solitaire Land, o victorie tipică la Tripeaks Solitaire durează puțin peste un minut, iar la FreeCell Solitaire sau Klondike Solitaire 1 Carte cam trei (cifrele noastre). Analiza nu a testat solitaire. A testat pauze. Dar un joc pe care îl poți termina și închide e o pauză ușor de luat.

Jocuri, stres și dispoziție

În 2008, East Carolina University a măsurat ritmul cardiac și undele cerebrale ale unor voluntari înainte și după ce au jucat un joc casual sau au căutat pe internet. Potrivit presei, voluntarii au fost 134. Potrivit universității, jocul cu pietre prețioase Bejeweled a redus semnele fizice de stres cu 54% față de cei care căutau pe internet; alte două jocuri nu au făcut asta, deși au îmbunătățit dispoziția (East Carolina University, 2008).

Ce nu poate dovedi: studiul a fost plătit de PopCap, compania care făcuse toate cele trei jocuri. A urmărit ce se întâmpla în jurul unei sesiuni scurte de joc, nu pe parcursul a câteva luni, iar cercetătorul principal l-a numit „un prim pas”. E interesant, dar nu e o dovadă solidă.

Cercetătorii de la University of Oxford au procedat altfel. În loc să-i întrebe pe oameni cât joacă, au obținut timpii reali de joc direct de la companiile de jocuri. Într-un prim studiu cu aproximativ 3.200 de jucători ai două jocuri, timpul de joc a avut o mică legătură pozitivă cu starea de bine (Johannes, Vuorre și Przybylski, 2021). Într-unul mai mare, cu 38.935 de jucători ai șapte jocuri pe parcursul a șase săptămâni, timpul de joc nu a contat practic deloc, nici în bine, nici în rău: un jucător obișnuit ar trebui să joace cu aproximativ 10 ore pe zi mai mult decât de obicei ca să simtă vreo schimbare (Vuorre și colaboratorii, 2022).

Ce a contat a fost de ce jucau oamenii. Cei care jucau pentru că le plăcea se simțeau mai bine. Cei care jucau pentru că simțeau că trebuie se simțeau mai rău. Ce nu pot dovedi: erau jocuri video, nu solitaire, și și aceste studii erau observaționale. Dar mesajul e simplu: cum te simți într-un joc contează mai mult decât cât timp joci.

O paranteză: ce poate arăta o partidă de Klondike

Iată un studiu despre care știu puțini. La KU Leuven, în Belgia, cercetătorii au rugat 23 de vârstnici cu tulburare cognitivă ușoară (MCI: probleme de memorie și gândire mai mari decât cele ale îmbătrânirii normale, dar care nu sunt demență) și 23 fără ea să joace pe o tabletă trei partide de Klondike, ceea ce a durat cam 17 minute. Apoi au comparat cum au jucat cele două grupuri: cât timp le-a luat, cât de des au anulat mutări, câte mutări au fost greșeli. 12 dintre cele 23 de măsuri pe care le-au definit au arătat diferențe clare între grupuri (Gielis și colaboratorii, 2021). Într-un al doilea articol, un computer antrenat pe aceleași partide a învățat să deosebească destul de bine cele două grupuri (Gielis și colaboratorii, 2021).

Aceasta e cercetare, nu un test. Grupurile au fost mici, iar persoanele cu MCI erau și mai în vârstă și mai puțin obișnuite cu tabletele, lucru pe care cercetătorii au trebuit să-l corecteze. Autorii spun că solitaire ar putea într-o zi să-i ajute pe medici să urmărească memoria în timp, alături de teste adevărate. O partidă proastă de solitaire nu spune nimic despre creierul tău. Toată lumea are așa ceva. Dacă îți faci griji pentru memorie, mergi la medic.

Ce nu înseamnă asta

• Nu înseamnă că solitaire previne demența. Niciun studiu n-a arătat asta.
• Nu înseamnă că mai mult e mai bine. În studiile de la Oxford, timpul de joc n-a contat aproape deloc. Plăcerea, da.
• Nu înseamnă că solitaire înlocuiește ceva. Mișcarea, somnul și timpul petrecut cu alții contează și ele.
• Nu înseamnă că un joc pierdut e un semnal de alarmă. Unele împărțiri nu pot fi câștigate deloc.

Deci, ar trebui să joci?

Dacă îți place, da. Joacă pentru că îți place, nu pentru că simți că ar trebui. Folosește o partidă ca pauză scurtă, apoi ridică-te și întinde-te. Încearcă din când în când un joc mai greu, ca să rămână interesant. Și păstrează-l ca pe un obicei bun printre multe altele. Asta susțin studiile, și nu e puțin.

Surse

1. Altschul DM, Deary IJ (2020; online 2019). Playing analog games is associated with reduced declines in cognitive function: a 68-year longitudinal cohort study. The Journals of Gerontology: Series B 75(3):474–482. pmc.ncbi.nlm.nih.gov
2. Verghese J et al. (2003). Leisure activities and the risk of dementia in the elderly. New England Journal of Medicine 348:2508–2516. doi:10.1056/NEJMoa022252
3. Brooker H et al. (2019). The relationship between the frequency of number-puzzle use and baseline cognitive function in a large online sample of adults aged 50 and over. International Journal of Geriatric Psychiatry 34(7):932–940. doi:10.1002/gps.5085
4. Simons DJ et al. (2016). Do "brain-training" programs work? Psychological Science in the Public Interest 17(3):103–186. doi:10.1177/1529100616661983
5. Albulescu P et al. (2022). "Give me a break!" A systematic review and meta-analysis on the efficacy of micro-breaks for increasing well-being and performance. PLOS ONE 17(8):e0272460. doi:10.1371/journal.pone.0272460
6. East Carolina University (2008). ECU study shows casual video games relieve stress (comunicat de presă; studiu finanțat de PopCap Games). news.ecu.edu
7. Johannes N, Vuorre M, Przybylski AK (2021). Video game play is positively correlated with well-being. Royal Society Open Science 8:202049. doi:10.1098/rsos.202049
8. Vuorre M et al. (2022). Time spent playing video games is unlikely to impact well-being. Royal Society Open Science 9:220411. doi:10.1098/rsos.220411
9. Gielis K et al. (2021). Dissecting digital card games to yield digital biomarkers for the assessment of mild cognitive impairment. JMIR Serious Games 9(4):e18359. doi:10.2196/18359
10. Gielis K et al. (2021). Detecting mild cognitive impairment via digital biomarkers of cognitive performance found in Klondike Solitaire: a machine-learning study. Digital Biomarkers 5(1):44–52. doi:10.1159/000514105